Becatina ( Gallinago gallinago )
este considerata la noi ca fiind o pasare de pasaj, cu o prezenta mai
insemnata toamna si primavara. Daca iarna este blanda multe dintre ele
raman la noi in tara pentru a ierna. Zona obisnuita de reproducere este
N si N-V Europei. Becatina prefera terenurile mlastinoase si lacurile si
baltile cu maluri intinse si maloase. Mai este denumita becata sau
becatina comuna. De multe ori este confundata cu sitarul. In Romania pot
fi intalnite si cele doua surate ale ei :
- becatina mica ( Lymnocryptes minimus),
denumita de vanatori si surda pentru ca se foloseste de camuflajul
excelent pana in ultimul moment, cand zboara de la picioarele
vanatorului. Fata de becatina are un penaj mai inchis la culoare si este
mai mica (35-70g).
-becatina mare (Gallinago media ) denumita
de vanatori si dubla datorita dimensiunilor aproape duble fata de
becatina (lungime de 45-50 cm si greutate de aproximativ 200 g ).
Penajul este asemanator becatinei doar ca este in nuante mai deschise.
Coloratia generala a penajului este maronie cenusie, cu dungi si pete de
culoare galbena si bruna. Ca semn distinctiv sunt dungile alternative de
pe cap de culoare galbuie si brun si cele de pe spate de culoare galbuie.
Se remarca lungimea impresionanta a ciocului raportata la dimensiunile
corpului. Cu ajutorul lui becatina poate cauta adanc in mal dupa viermii.
Lungimea corpului este de 25-28 cm, anvergura aripilor de 37-43 cm si
greutatea de 80-120 g.
Cuibul este construit din iarba, in vegetatia deasa si in
imediata apropiere a locurilor de hranire. Becatina comuna depune 4 oua
in una si mai rar in doua serii pe an. Sunt putine exemplare care
cuibaresc si in Romania in zonele umede si mlastinoase. |
