|
Ghionoaia sura ( Picus canus )
(ciocanitoarea sura) este foarte asemanatoare ca aspect si dimensiuni cu
ghionoaia verde insa este mai rara si mai greu de observat deoarece este
mai retrasa si ajunge foarte rar in localitati. Desi este mai des
intalnita in padurile de foioase de la deal, ghioanoaia sura poate fi
vazuta si in delta sau in vaile raurilor de la munte. Ghionoaia
sura este verde galbui pe spate, cu extremitatile aripilor si coada in
nuante brune-verzui iar gusa si burta de culoare gri. Masculul are pe
frunte o pata rosie iar crestetul capului este gri. La femela lipseste
pata rosie. De sub cioc pleaca spre cap o linie subtire neagra.
Coloritul este mai putin intens decat cel al ghionaiei verzi. Lungimea
corpului este de 27-30 cm iar anvergura aripilor de 45-50 cm.
Conformatia corpului este specifica familiei ciocanitoarelor, cu coada
din pene tare pe care se sprijina, cu picioare prevazute cu gheare cu
ajutorul carora se agata de scoarta copacilor iar ciocul este ascutit si
puternic. Tinerii au un aspect pestrit in primul an si cu o coloratie
foarte stearsa.
Hrana este alcatuita in special din larve si viermi pe care i
cauta in copaci. Rar coboara si pe sol pentru a cauta furnici si alte
insecte.
In luna mai femela depune 6-7 oua in cuibul facut in
scorburile copacilor. Clocitul este realizat de ambii parteneri prin
rotatie. Perioada de incubatie este de 17 zile.
Ghionoaia sura este o pasare amenintata cu disparitia si
protejata prin lege. Este o pasare sedentara. |
