Omul poate ca este cel mai inversunat pradator al acestor pasari dar nu si singurul. Nu exista pradator de la noi care sa nu le caute frenetic de la mamifere si pana la pasari de prada.Te si miri ca inca mai pot fi zarite. Potarnichea este o pasare sedentara, intalnita la noi pe toata perioada anului.

  Potarnichea, o pasarea deosebit de gingasa si frumoasa, a fost prezenta dintotdeauna pe meleagurile noastre. Este amintita in scrierile lui Cantemir si intr-o multime de povesti vanatoresti.

  Potarnichea este mai mare decat prepelita dar sunt asemanatoare la infatisare si colorit. Este imbracata intr-o haina ruginie, foarte eficienta pentru camuflaj, potarnichea fiind greu de observat atunci cand sta nemiscata, lipita de sol. Capul este de culoare ruginie iar pe gusa si piept de culoare cenusie. Prezinta si o formatiune brun inchis in zona pieptului. Lungimea corpului este de 30cm, anvergura aripilor de 45-48cm iar greutatea maxima este de 450g.

  Hrana este in principal de natura vegetala,alcatuita din diferite fructe,seminte si cereale dar si din insecte si larve. Mai ales puii consuma ultima categorie de hrana.

  Potarnichea isi face cuibul pe sol in care depune pana la 20 de oua in luna mai. Perioada de incubatie este de 25 de zile. Ca o curiozitate, prepelita nu emana nici un miros pe perioada cuibaritului si nu paraseste cuibul in preajma unei amenintari pentru a nu trada pozitionarea acestuia.

  Pentru fotografii pasionati, iarna este anotimpul ideal pentru a fotografia potarnichile. Vegetatia este mult mai putina iar penajul este intr-o forma excelenta.